luni, 17 noiembrie 2014

ROMÂNII AU DECIS, IOHANNIS-PREŞEDINTE!



Democraţia autentică românească a produs, de la un ciclu electoral la altul,o balansare puternică a foţelor politice şi, implicit, o serie de perturbaţii zgomotoase ce au mărit atât distanţele între noi cât şi incertitudinile viitorului. Incontestabil, rezultatele alegerilor prezidenţiale (turul al doilea) sunt creaţii ale unui iluzionism politic spontan ce nu poate constitui garanţia unei maturităţi politice. Viziunile „strălucitoare” ale subsemnatului  cu privire la rezultatele previzibile ale candidatului stângii, Victor Ponta, au fost spulberate de spontaneitatea şi intensitatea manifestărilor generaţiei „post- decembrie 89” (tinerii cu vârste cuprinse între 18-25 de ani) de a-şi apăra dreptul la viaţă. O generaţie care trăieşte între două lumi, cu iluzia că dincolo, poate realiza mai mult. O generaţie  a cărei sparanţă de viaţă se întinde pe durata a 50-60 de ani şi care are tot dreptul să-şi hotărască destinele. Înfrângerea lui Victor Ponta, chiar de către generaţia postdecembristă a fost posibilă datorită unui context general în care au acţionat convergent o serie de factori, cum sunt: suprapunerea şi amplificarea  intereselor  vitale ale marilor puteri occidentale, în zona de interes a României; valorificarea oportunităţilor geopolitice create de slăbiciunile, incompetenţa şi aptitudinile mercantile ale unor vânzători de ţară şi a disponibilităţii acestora de a executa necondiţionat, directivele externe; deprecierea gravă a imaginii clasei politice româneşti, asociată cu inamicul public nr.1, al interesului public; constituirea, prin relaţionare electronică la nivel naţional, a unei mase critice de cetăţeni fără de partid (aproximativ 2 milioane) şi transmiterea, prin vot, a unui avertisment public, tuturor partidelor;   activizarea uriaşului potenţial electoral al diasporei româneşti alcătuit din oameni tineri şi activi; transferul acestui potenţial electoral, ca urmare a limitării dreptului de a vota prin bariere de ordin juridico-organizatoric, la rudele şi prietenii tineri, din ţară; gestionarea reţelelor de socializare şi activizarea lor prin mesaje coerente (transmise de acolo de unde se iau deciziile regionale şi globale), antipartide şi de susţinere a unui tehnocrat;   punerea în funcţiune a strategiei de mascare a cohortelor politice portocalii, sub declaraţiile lui Iohannis (de a nu face alianţe electorale cu partidele ci, numai cu cetăţenii), lăsând impresia că acest candidat este reprezentantul poporului, nu al partidului; existenţa unei finanţări electorale puternice, atent controlată şi...necunoscută;  efectuarea unui pas înapoi a baronilor PSD şi comiterea intenţionată a unor erori de promovare electorală a candidatului lor (îngâmfarea şi lipsa de loialitate) ; identificarea în candidatul Iohannis a omului capabil să  ţină  la respect partidele, să garanteze idependenţa justiţiei şi a statului de drept. O mare parte din  cei 3,5 milioane de români, din diaspora, au convins, prin SMS-uri, 1,5 miloane de tineri din ţară, neparticipanţi la vot, în primul tur, că singura şansă de a „avea o ţară ca afară” este alegerea unui om necontaminat de „ciuma politică”, adică Iohannis. Aceste elemente paşnice au alcătuit varianta 1 a scenariului "înfrângerea socialistului Ponta". În cazul unei nereuşite, era pregătit scenariul nr.2 "forţarea anulării alegerilor" prin violenţă. Participarea la vot a   acestor tineri nehotărâţi, în a doua parte a zilei, a schimbat brusc şi hotărâtor configuraţia rezultatelor iar reteaua de socializare a făcut din internet, vectorul electoral, hotărâtor.   În concluzie, tinerii au acţionat în conformitate cu drepturile lor esenţiale la viaţă, libertate şi prosperitate, sub impulsul unor aspiraţii înalte dar, activizate printr-un  iluzionism politic, antinaţional.

Dragii mei,

Se spune că neamul (în plan politic - naţiunea) este o entitate creată de Dumnezeu şi acesta este înzestrat cu o misiune. Neamul are două alternative, să îndeplinească misiunea sau, să piară. De-a lungul civilizaţiilor omeneşti, Dumnezeu a  efectuat multe experienţe cu diferite neamuri care au eşuat, fie în trufie sau magie, fanatism sau  raţionalism. Există un moment  în care divinitatea cheamă neamurile la mântuire pentru a evalua atât atitudinea individuală faţă de neam cât şi atitudinea noastră colectivă. Cu ocazia predicii din dimineaţa zilei votului, P.F. Daniel, a dat un semnal  care nu s-a mai dat niciodată:

"În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand şi regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voieşte ca să se ridice şi să ajute un popor, lucrează prin cine voieşte El, când voieşte şi cum voieşte, ca noi să învăţăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar şi oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute”.

Perioada de după 1989, a constituit pentru români şi România, o perioadă de martiraj general. Sper ca , sub preşedinţia lui Iohannis, să fie oprit acest martiraj general iar neamul românesc să-şi găsească liniştea, pacea, armonia şi prosperitatea, printr-o sumă de binefaceri. Sper ca, toţi aceia (inclusiv subsemnatul) care au subestimat capacitatea lui Iohannis de a conduce România spre îndeplinirea misiunii de neam să-şi reseteze opţiunile  din respect pentru poporul care, l-a votat. 


Pentru USL, Iohannis a fost un adversar politic dar, odată cu investirea, drept preşedinte , de către popor, acesta trebuie sprijinit, de toate forţele politice. Numai în acest fel, în neamul românesc se poate induce un suflu politic generator de  bogăţie, putere şi performanţă, elemente necesare pentru coeziunea şi solidaritatea naţională. Cu un etnic neamţ din Transilvania, la cârma României şi cu gândul al un proiect democratic de nivel europeanvoinţa electorală a tinerilor  români de pretudindeni, nevinovaţi şi neinformaţi, a învins pe tânărul PSD-ist, Victor Ponta. Acesta a devenit, aşa cum i-am şi spus direct , "victima aroganţei şi abuzurilor baronilor locali ai propriului partid". Vor urma, pentru PSD, multe evenimente conflictuale cărora , reformatorii social-democraţi le vor căuta, cu înfrigurare, leacul. În ce mă priveşte, rămân la ideea că politica românească nu a depăşit tărâmul amăgirii, manipulării, limitării şi imperfecţiunii şi că, firea noastră nu se poate schimba. Alegerea pe care am făcut-o în persoana lui Victor Ponta nu solicită neapărat, scuze publice. Într-o lume politică normală şi într-o societate cu spirit românesc, acesta ar fi câştigat! Poate, în următorii doi ani de guvernare,va demonstra că este un bun român. Ar fi o greşeală fatală a politicii româneşti ca, Victor Ponta să demisioneze, iar USL-ul să se retragă de la guvernare. "Şacalii portocalii" de ieri, camuflaţi strategic sub aripa noului PNL, vor îmbrăca peste noapte haina de "salvatori ai naţiunii" şi vor aronda ultimele resurse, Munţii Carpaţi, Dunărea,  Marea Neagră şi spiritul naţional. Pe acest fond al tăcerii sociale vor avea loc "marile prefaceri româneşti, regionalizarea, federalizarea şi secesiunea" care se vor încheia în 2020 sau, nu vor fi, deloc. Implicarea subsemnatului în viaţa publică, mi-a salvat, prin scris, spiritul de român, ajutându-mă  să evadez  din zona telespectatorilor .  Pentru mulţi dintre noi, cetăţeni europeni, lumea perfectă este cea  condusă exclusiv, de oamenii cu ochii albaştri. Pentru mine, deşi am aceiaşi culoare, nu. Din această cauză, începând de azi, 17 noiembrie 2014, ne despărţim pe acest blog. Vă doresc tot binele !



Gl.mr.r.prof.univ.dr. Petrişor Mandu






joi, 13 noiembrie 2014

ultimul act al "împăratului portocaliu" şi al clicii sale obediente




Motto

“Cu coada între picioare, va pleca  cel care pierde alegerile”

 Klaus Iohannis


O iluzie sacrificată pe baricadele incompetenţei


Lipsit de haz şi anvergură prezidenţială, împănat cu ironii de doi bani, croit de către ACL  după tiparul unui necâştigător, “omuleţul de carton” al dreptei a avut o prestaţie penibilă în primele două confruntări cu prezidenţiabilul stângii. Insistente şi mult aplecate spre dreapta, echipele de moderatori au încercat să substituie handicapul retoric al clientului său, printr-o analiză postelectorală a evenimentelor din diaspora. Timp de 40 de minute, destinat confruntării directe, nu a avut loc nicio confruntare. Scenariul de a-l plasa pe Victor Ponta în inferioritate a fost destructurat de întrebarea nevinovată a tinerei Lavinia Şandru, adresată “ciobănescului german” - "Cum vreţi să fiţi preşedintele României, dacă n-aţi fost în Republica Moldova şi la Cernăuţi?" . A urmat un meci electoral, în care, s-a jucat numai la poarta lui Iohannis, cu multe goluri şi autogoluri.  La sfârşitul dezbaterii, Klaus Iohannis l-a întrebat pe Victor Ponta dacă “poate conta pe votul lui”, amintind că liderul PSD a spus că a votat cu Ion Raţiu şi Crin Antonescu. Liderul PSD i-a răspuns: "Nu, domnule Iohannis, pentru că sunteţi doar o poleială a lui Ion Raţiu şi a lui Crin Antonescu. În interior, sunteţi Traian Băsescu. Şi nu l-am votat niciodată pe Traian Băsescu". Între cele două paranteze, întrebarea Laviniei Şandru şi ultimul răspuns al candidatului stângii, proiectul politic electoral “Iohannis - Preşedinte” a rămas doar o iluzie sacrificată pe baricadele incompetenţei. A reuşit să reţină  , de la consilierii săi, câteva cunoştinţe despre constituţie, statul de drept , guvernare şi politică externă, pe care le-a recitat, fără să înţeleagă nimic din mecanismele interne care le produc şi le gestionează. La capitolul politică economică şi strategie economică a reţinut numai "relaxarea fiscală". Este copia fidelă a lui Funeriu la educaţie, numai că acela umbla însoţit de, şoptitor.  "Curajosul" candidat portocaliu şi-a manifestat bărbăţia politică numai pe posturile "agreate". Ponta i-a ridicat mănuşa provocării în două dezbateri directe, "în mod cavaleresc"  iar domnia sa a rămas .....mut,  la ultimele două.



Perdeaua de fum a discursului liberal


Proiectul Iohannis Klaus Werner - Preşedinte a rămas înpotmolit pe drumul înfundat, al liberalismului naţional. Au rămas active, deşi nu mai au aderenţă în minţile românilor, doar unele clişee ale discursului de dreapta. Economia "bezmetică de piaţă" a obligat electoratul muncitor să abandoneze sensul frazelor sforăitoare şi să-şi focalizeze atenţia şi grijile, către partea goală a buzunarului. 99% dintre români îşi câştigă existenţa prin trudă şi suferinţă. Aproximativ 1% dintre cetăţeni participă la jocul distructiv al unor găşti mafiote ce au distrus România. Acest procent reprezintă 200.000 de indivizi care, recomandaţi şi sprijiniţi de unii parlamentari penali, din necunoaştere, din prostie, din ură, din invidie , din neşansă etc se implică în aceste confruntări mediatice finanţate şi atent dirijate. Înfeudată de lideri şi baroni şi nefuncţională, dreapta politică reprezentată de entuziaşti şi inocenţi se va menţine, pentru multă vreme, într-un cadru conflictual şi pervers. Irelevantă, încrâncenată, exasperată, revoltată (luaţi modelul Orban) şi neputincioasă (luaţi modelul Blaga), dreapta românească, sufocată de ipocrizie şi cinism "va fi obligată" să  renunţe, din data de 16 noiembrie ,  la tron şi , implicit, la idealurile sale prădalnice. Aşa percepe subsemnatul imaginea generală a dreptei actuale  româneşti creată de boc, Băsescu şi Antonescu. Recunosc faptul că, în cadrul dreptei, sunt  nenumăraţi oameni oneşti şi competenţi: întreprinzători, universitari, medici, cercetători, artişti, scriitori, sportivi şi chiar rezervişti. Dar, aceste voci nu se aud datorită celor care, din interese personale şi de clan, îşi extind cu neruşinare tentaculele mafiote, joacă la două capete, doar pentru a obţine diverse beneficii, prin aranjamente clientelare.



Ultimul act al „împăratului portocaliu”  şi al clicii sale obediente


Vinovaţii, pentru drumul împovărat şi anevoios al dreptei româneşti, nu sunt serviciile , nici “vechii comunişti şi securişti”, nici “poporul care nu lucră” ci, sunt ideologii dreptei, furnizorii unor idei caraghioase, penibile şi contraproductive. Aceşti parveniţi şi  agramaţi nu sunt în măsură să fundamenteze soluţii pentru concilierea isteriilor liderilor dreptei, pentru agregarea şi coagularea acesteia într-un singur partid.

Impăratul (cezarul),  posedat de dorinţa de mărire, a pozat, timp de 10 ani,  într-un înţelept plin de amărăciune şi a transmis, cu neruşinare, că actuala criză a indus o stare de nefericire comună, atât pentru sărac cât şi pentru bogat. În retorica sa perfidă, a îndemnat pe săracii săi confraţi la calm şi armonie  prefigurând o societate a viitorului, în care, plăcerile şi necazurile vieţii să fie egal împărţite. Prin sintagma, des repetată public, „v-am scos din criză” împăratul şi clica sa obedientă au reuşit să înlocuiască furia umilinţei cu visele social-utopice, oratoria sindicală contestatară cu pesimismul contemplativ, zbaterea omenească pentru dreptate cu clevetirile inutile şi răutăcioase. Această bogată clasă parazitară creată, în forţă, de lumea politică  în cei 25 de ani, prin tăcerea, inactivitatea şi complicitatea instituţiilor statului de drept, începe, de doi ani, să dea în clocot. Motorul întregii existenţe postdecembriste (furăciunea, mita, traficul de influenţă, clientelismul, corupţia etc) începe să producă tot multe rateuri odată cu revigorarea justiţiei. Din discuţia subsemnatului cu Prezidenţiabilul Victor Ponta am rămas convins definitiv, că acest om NU PROTEJEAZĂ statutul şi  lăcomia penală a unor baroni locali (subiectul dicuţiei noastre) ci va face totul, ca „nimeni să nu fie mai presus de lege”. La PSD, curăţenia morală de toamnă este în toi. La partidele portocalii, urmează! În curând, împăratul va fi alungat de popor şi odată cu clica sa obedientă vor fi sfărâmate şi o parte din tarele lumii nedrepte, construite în cei 10 ani de domnie. Personal, nu cred că m-am născut predestinat către o anumită condiţie socială. Vremea guvernării lui boc, sub actuala împărăţie, dominată de ciudate exemplare umane aflate sub umbrela cohortelor politice antinaţionale portocalii, mi-a afectat serios viitorul fără să-mi tulbure frumuseţea, nobleţea  şi utilitatea trecutului. Mi-am rezervat, prin scris, în aceşti ultimi  5 ani de coşmar social,  dreptul la legitimă apărare. Duminică, 16 noiembrie, la ora 21.00, voi sărbători cu familia, ştergerea din memorie a acestui regim odios care a distrus multe destine (viaţa unor camarazi), cu mare încărcătură patriotică. Probabil, anliza critică a acestui sistem politic parazitar, de către subsemnatul, va lua sfârşit. Voi reveni, în măsura în care, zeci de mii de rezervişti vor reface noul SCMD.



În loc de epilog

Strategia PNL de a croi o şansă minimă de ocupare a fotoliului prezidenţial  "românaşului din Sibiu" ( deşi imi este simpatic), total greşită , a plasat imaginea partidului, atât în afara jocului politic cât şi în afara matricei naţionale. Ca alternativă tehnocrată la boc, mergea. Acum jocul politic este monitorizat de instituţiile statului de drept, iar situaţia guvernării exprimă speranţe pentru 75% dintre români. Varianta liberală Iohannis (intrat forţat în PNL, în 2013) precum şi proiectul acestuia pe 10 ani ( de reformare şi relansare a potenţialului naţional politic al PNL) rămâne o iluzie pesimistă, rezultat al unei experienţe nihiliste. In ansamblul său , proiectul liberal Iohannis conţine  profile maxime de risc, atât pentru armonia românilor cât şi pentru prosperitatea lor. Această cochetare electorală, tardivă, PNL – PDL (ACL) superficială, suspicioasă şi neâncrezătoare,  (de alianţă nu poate fi vorba) a generat, în prezent, o confuzie de interese şi va genera o dezamăgire, prelungită în timp, a electoratului de dreapta.

Proiectat în spaţiul public cu imagine cât mai apropiată de portretul robot al viitorului preşedinte, „speranţa” dreptei a fost zugrăvită drept „personalitatea cu cea mare greutate spirituală, etică  şi profesională, plină de forţă, virilitate şi energie bărbătească, lider dotat cu inteligenţă şi şiretenie”, calităţi aruncate, în mod ironic şi fals, atât spre urechile fiinţelor din spaţiul mioritic cât şi spre cele aflate în zona de influenţă şi de interes a României. Drept rezultat, scrutinul din 16 noiembrie va confirma cel mai slab scor al opoziţiei, din ultimii 25 de ani.

Anemici, slabi şi nepregătiţi pentru jocul politic, animaţi de răzgândiri spectaculoase, toboşarii electorali ai dreptei fărâmiţate, au rămas captivi în propria neputinţă. Domnia ultimilor 10 ani a  creat o gravă confuzie socială aburind frontierele dintre  săraci şi bogaţi, răi şi buni, învinşi şi învingători. Meditaţia prostească a lui boc asupra dreptăţii sociale cât şi esenţa proletară a retoricii sale au mobilizat o serie de indivizi, formaţi în butoiul cu borhot al ideologiei comuniste, pentru susţinerea tezelor sale cu privire la „nesimţiţii” de pensionari cu „puşca şi cureaua lată”(noi, rezerviştii). Adevaraţii plebei, în loc să sesizeze esenţa mesajului boccian (lumea-i împărţită în proşti şi profitori) au pornit o cruciadă împotriva militarilor de profesie( apăraţi concret numai de generalul Oprea), identificaţi cu degetul mârşav portocaliu ca oameni „graşi" ce stau în cârca "slăbănogului" (bogătaşii - posesorii afacerilor ilicite). Deşi epoca lui boc a apus demult, mesajul său dăunător şi laş  este întreţinut şi în prezent, chiar de unii camarazi  ce atestă definitiv adevărul că „lumea este guvernată de un principiu rău”. Acest principiu a distrus structura şi semnificaţia singurului organ civic operaţional - SCMD- , născut din necesitatea de a anihila abuzul politic. Abia de acum înainte este nevoie de un alt SCMD pentru recuperarea jafului financiar şi restabilirea statutului nostru juridic.

Alegerile din data de 16 noiembrie 2014, vor demonstra că românul nu se dezice de istoria sa, iar scorul de 58%(60%) (Victor Ponta) la 42%(40%) (Iohannis) va încheia perioada de tranziţie a României, şi va face transferul autorităţii statale, de la un regim politic şpăgar, la unul instituţional. Cât priveşte posibilitatea anulării alegerilor sub „impactul emoţional al imaginilor unui vot printre baionete si scuturi, difuzate în toata lumea” şi ale „bâlbâielilor stângii” vă sfătuiesc să vă preocupe numai dreptul constituţional, de vot. Europa sprijină candidatura lui Ponta şi nu admite poluarea şi degradarea socială, prin violenţă! Violenţa probabilă a dreptei , cu siguranţă, este un fâs...... Instituţiile statului  au învăţat multe din complicitatea şi laşitatea politicii (din 1989, până în prezent) şi vor gestiona integral, necondiţionat  şi democratic, siguranţa şi ordinea publică. Vă doresc tot binele din lume! Cei care mai credeţi în USL, difuzaţi această opinie pe site-urile dumneavoastră!




 Gl mr.r. prof.univ.dr. Petrişor Mandu







marți, 4 noiembrie 2014

dileme, populism, demagogie



 Dragi camarazi,
    Am urmărit atent, în această primă etapă a campaniei electorale, mesajele transmise alegătorilor , prin mijloace neprofesioniste şi perverse, atât de către partide cât şi de politicieni. Săracul român, cu ochii „bulbucaţi” în ecranele TV,  a fost convins că este suveran în exercitarea votului. Satisfăcut de spectacolul electoral dominat de  figurile încătuşate ale baronilor locali şi ale autobuzelor cu destinaţia DNA, şi-a exercitat dreptul de vot aplicând ştampila pe partea stângă, sau dreaptă.  Cei care au pus ştampila pe partea dreaptă au susţinut „continuitatea” portocalie, fărâmiţată strategic, în formaţiuni aparent , antagonice. De asemenea, au confirmat că, au încredere într-un sistem economic care „se pliază cel mai bine” pe existenţa fiinţei umane, deoarece, totul „miroase a bani”. Astfel, politicienii care nu şi-au pus talentul, energia şi banii în slujba maselor, în ultimii 10 ani şi nu au îmbunătăţit condiţiile de viaţă ale românilor, au triumfat (cumulând un total general de 40%). Prin alegerea „capitalismul sălbatic” instaurat de liberalismul extremist a fost „recompensat” un regim politic care, în ultimii 10 ani, nu a fost capabil să: garanteze productivitatea eforturilor umane şi să amelioreze substanţial, condiţiile de trai; recunoaască şi să promoveze, din plin, meritele sociale şi valorile morale; stopeze procesul de îmbogăţire şi acumulare a averilor impresionante ale unor indivizi ce au fost create, nu prin satisfacerea nevoilor consumatorilor ci, prin sărăcirea celorlalţi;  demaşte şi să sancţioneze jaful economic capitalist, un joc cu sumă zero, în care câştigul fabulos al unora s-a transformat, implicit, în pierderea celorlalţi; combată sintagma conform căreia „au furat destul dar au adus beneficii tuturor”;  să asigure hrănirea tuturor cetăţenilor şi să confere libertate absolută minţilor şi sufletelor;   garanteze şansa de a promova, în funcţie de merite, pe poziţia dorită, în cadrul diviziunii sociale a muncii; protejeze capitalul privat, un capital rezultat al economisirii şi investirii de venituri create în aceşti ultimi 10 ani; garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti; excludă populismul demagogic din discursul şi acţiunea politică ş.a.m.d.  Prin aplicarea ştampilei pe partea dreaptă, au acceptat şi autorizat, acapararea  de capitaluri prin hoţie şi înşelăciune, utilizarea statului ca instrument de deposedare a majorităţii cetăţenilor în beneficiul unui grup minoritar de oligarhi. Pe aceşti oligarhi îi întâlniţi în toate partidele, de la stânga la dreapta. Ei s-au îmbogăţit prin inginerii financiare , cumpărând pe nimic, capitalurile trecute, în mod abuziv, din proprietatea cetăţenilor , în proprietatea statului. Drept mărturie a măreţelor binefaceri capitaliste, din ultimii 10 ani, stau următoarele rezultate notabile: ne confruntăm cu cele mai mari fraude financiare, cu intrigile, vrajba şi dezbinarea socială, dar  ocupăm un binemeritat loc 1 la nr. de biserici pe cap de locuitor; aplaudăm, în campania electorală (în absenţa mitingurilor anticorupţie), scăderea puterii de cumpărare la jumătate din cea a europeanului mediu,  cea mai mare corupţie din Europa (din 15 mld euro achiziţii publice pe an, 6,2 se fură) şi cea mai mică absorbţie a banilor europeni (cel mai mare procent de bani europeni furaţi); ocupăm locul 1 în Europa la şcolari analfabeţi, avem cei mai mulţi absolvenţi de universitate din lume (raportat la nr. de locuitori), şi „ne mândrim” că nicio universitate nu este clasată în TOP 500; suntem ţara cu cel mai mic şomaj în care 50% din familii declară că nu au niciun membru angajat, iar 25% au doar un membru angajat, unde funcţionează de 20 de ori mai puţine firme care produc, decât în Estonia sau Portugalia; taxele pe muncă sunt cele mai mari din UE (această impozitare a muncii constituie un dezavantaj competitiv); cifra de 18,3 miloane de români cu drept de vot este necorectată de ani de zile; deficitul la fondurile de asigurări de stat ( sănătate, pensii, şomaj) tinde spre 4 mld euro; mediul de afaceri supravieţuieşte doar cu firme care nu aduc valoare adăugată; 1,12 milioane persoane primesc bani fără a fi contribuit la sistemul de pensii; nu ne pasă de îmbătrânirea populaţiei şi plecarea în străinătate a 3 milioane de cetăţeni apţi de muncă; contemplăm descurajarea muncii şi acordarea facilităţilor financiare din partea statului pentru cei care nu muncesc; nr. de salariaţi înregistraţi oficial este la jumătate din cea mai mică valoare înregistrată în statele UE ;  indicatorul salariaţi/cetăţeni  este de 20%, în timp ce în Bulgaria este 48,8%, în Ungaria 41,4%, în Germania 49.9% , în Cehia 48,8%, iar Norvegia situată în afara UE, are 54% etc; state cu potenţial demografic, la jumătatea celui românesc ( Grecia, Bulgaria, Ungaria, Belgia, Suedia, Austria ),  au o forţă de muncă comparabilă cu a României (4,2 miloane salariaţi); avem un coeficient de inegalitate socială de 7,04 care este cu 40% mai mare decât media europeană (ecartul dintre cincimea cea mai bogată şi cincimea cea mai săracă);  munca prestată de români se regăseşte în PIB-ul altora; protecţia socială este înlocuită treptat cu cheltuiala electorală; tentaţia de evaziune fiscală a crescut odată cu cotele de taxare; lupta pentru putere crează beţii electorale în care electoratul înghite de bunăvoie , minciunile politicienilor; criza şi populismul au distrus clasa de mijloc; comerţul a devenit o cocoaşă de consum iraţional exprimată prin deficitul comercial, deficit ce ne produce an de an balonare financiară şi suferinţă socială; avem o structură de PIB de lumea a doua în care comerţul ostentativ a ocupat uneori (2007-2008) locul întâi, industria se menţine la 30%, serviciile pe locul trei iar agricultura pe ultimul loc (deşi are potenţialul cel mai mare).

Dragi camarazi,

În sistemul capitalist al ultimilor 10 ani, am consumat întotdeauna , mai mult decât am produs. Doar pe timpul guvernării Năstase (2003-2004) am consumat mai puţin cu 20%, decât am produs! Consumam cam 85% din PIB (dar 85% plus 20% dau 105%; diferenţa de 5% era asigurată din împrumuturile din străinătate, sub forma deficitului comercial). Deci atunci, pe vremea capitalismului de tip „social democrat” puneam în puşculiţa naţională  bani deoparte, pentru investiţii, acum punem în puşculiţa străină, datoriile. După Năstase, guvernarea de dreapta a dat drumul la consum iar în 2007 -2008 acesta a devenit iraţional, în goana după profit. Guvernul lui boc a adus bani din străinătate într-o veselie şi i-a introdus la consum. Acum suntem evaluaţi la un nivel moderat al datoriei guvernamentale şi un nivel mare al datoriei externe.  Dar cea mai mare crimă a guvernării băsescu - boc a fost distribuirea INECHITABILĂ  a costurilor ieşirii din criză. Coeficientul „GINI”, la români, are o valoare sumbră, el este expresia matematică a acestei „crime sociale”. Acest coeficient are legătură numai cu distribuţia avuţiei disponibile (exprimă ponderea din avuţia naţională deţinută de o parte a populaţiei).  Valoarea „0” a acestuia  semnifică o egalitate absolută a veniturilor (toţi cetăţenii să aibă exact aceleaşi venituri) iar 1 o inegalitate maximă ( avuţia concentrată la o singură persoană). În 2007, la intrarea în UE valoarea acestuia se situa în România  la 0,31 (în Ungaria, Croaţia, Japonia, Belgia, Danemarca, Cehia era 0,25). Pentru a avea o imagine mai clară asupra acestui coeficient „GINI” reţineţi că un coeficient de 0,50 semnifică faptul că un sfert din populaţie deţine trei sferturi din avuţia naţională, iar restului de populaţie (de trei sferturi), îi revine numai un sfert. Sub guvernarea de dreapta inegalitatea a urcat încet, fiind 0,31 în 2004, 0,32 în 2008 şi 0,36 (limita de sus a UE) în 2012. Politicienii de dreapta vor spune „Criza a accelerat inegalităţile, noi am patronat corupţia şi fraudarea bugetului”. Sub guvernarea de dreapta etica muncii a fost înlocuită întotdeauna , cu etica banului. O asemenea guvernare devine legitimă în situaţia în care există un contract social intern conform căruia, păturile îmbogăţite acceptă să cedeze prin redistribuirea rezultatelor muncii, o parte din veniturile lor, salariaţilor. Ori guvernarea băsescu – boc a fost interesată de aducătorii de voturi facile precum şi de mediul de afaceri, în măsura în care firmele personale şi cele ale apropiaţilor  aveau pârtia făcută spre bugetul statului. Ar fi multe de spus.....



În concluzie, „reacţia anticapitalistă” a subsemnatului nu vizează sistemul în sine ci, sancţionarea autorilor acestor vulnerabilităţi , refacerea capitalurilor celor care au fost deposedaţi şi începutul construcţiei adevăratului capitalism, cel autentic şi democratic, al unei guvernări competente şi responsabile.  Pe aceia  care îmbrăţişaţi scenariul continuităţii dreptei  după patent american, via, Berlin, aşezaţi pe taraba samsarilor europeni interesele naţionale şi îl acuzaţi pe Victor Viorel Ponta de marele deficit creat în bugetul asigurărilor sociale vă asigur că sunteţi, departe de ştiinţa politicii, undeva în lumea viselor. Revenirea dreptei va  aduce în discuţie etica banului asupra eticii muncii şi în consecinţă, în loc de aplicarea măsurilor de redistribuire a rezultatelor muncii, veţi fi victimele colaterale ale măsurilor de reducere a deficitului respectiv, prin restrângerea treptată, a cheltuielilor bugetare.  Băsescu va garanta, din fruntea PMP, o nouă majoritate parlamentară care, în noul context de austeritate europeană şi mondială, va pedepsi pecuniar „omul gras”, omul bugetar.  Astfel, vor vulnerabiliza securitatea sistemului de protecţie socială, oferta de vânzare a forţei de muncă va fi masificată, monopolurile vest-europene vor triumfa, iar adevăraţii posesori de resurse, românii, vor rămâne „coate goale”. Cu capul în jos, românii vor lupta doar cu preţurile exagerate ale trebuinţelor de supravieţuire. Pe acest fond , nu vor sesiza deloc tendinţa actuală, colonialistă de separare a intereselor social politice, economice şi teritoriale ale unor provincii istorice româneşti. Priviţi partea albastră a hărţii electorale din primul tur şi vă veţi da singuri răspunsul! În spatele candidatului dreptei se trag sforile, de către samsarii liberali internaţionalişti, pentru atragerea lui Victor Ponta la o confruntare directă, televizată, în oraşul de pe Bega. Ştie neamţul de ce. Sunt îndeplinite trei condiţii avantajoase pentru el, din trei existente:  opinia publică este brăzdată de uriaşe crevase anticomuniste; peisajul general va fi garnisit destul de uşor de manifestaţii antiponta; există cele mai numeroase puncte de sprijin în favoarea regionalizării, federalizării şi internaţionalizării. Alegerile din turul 2 vor fi cruciale pentru că, cine le câştigă poate decide guvernarea până în 2020 (după alegerile parlamentare din 2016, „alesul” va propune primul ministru). În perioada 2015-2020, se vor declanşa marile proiecte europene de regionalizare şi federalizare. Ca şi acum un secol, se vor definitiva atât strategiile naţionale de securitate cât şi cele de alianţe regionale iar supapele de presiune geopolitică se vor deschide. Acumulările de tensiune geopolitică generate şi acelerate de intervenţia Federaţiei Ruse în capetele de pod realizate pe frontiera de est a UE, vor constitui adevărate încercări, atât pentru componentele diplomatice cât şi pentru cele de securitate. Problemele de autonomie teritorială şi etnică, concomitent cu bătălia pentru resurse, vor da multă bătaie de cap "guvernului european", care va fi depăşit la multe capitole ale guvernării europene. În acest context, litigiile politico-teritoriale, în absenţa unor strategii diplomatice vor afecta atât stabilitatea europeană cât şi nivelul de trai al cetăţenilor. România are nevoie, pentru această perioadă, de stabilitate politică, o strategie naţională de prosperitate, un pact social între cetăţeni, o egalitate a tuturor, în faţa legii. Intraţi mai adânc în realizările dreptei şi, în loc să copiaţi şi să comentaţi articole din „The Guardian” pe care să le digeraţi nemestecate, constataţi că, în statisticile europene, stăm destul de jos. Nu Victor Ponta este campionul minciunilor! Este un român tânăr care mai poate fi modelat, de popor, să joace în matricea interesului naţional. Avem, în dreapta, o inflaţie de internaţionalişti formaţi la temelia comunismului. În România s-a consumat etapa în care pomenile electorale aveau un impact direct şi devastator, asupra oamenilor needucaţi. Să nu cumva să credeţi că ne-am schimbat noi, cetăţenii, atâta timp cât încă ne mai rupem nasturii la moaşte sau la promoţiile cu tigăi. Şi-au schimbat conduita şi deontologia profesională, instituţiile justiţiare! Au revenit în "hotarele" statului de drept. În consecinţă, profesia de politician va deveni o profesie riscantă şi mai puţin bănoasă. Sfatul meu, în această pauză operativă electorală, este:  „gândiţi şi acţionaţi româneşte”!. Sau, parafrazând finalul discursului  electoral  al distinsei reprezentante a dreptei, Andreea Paul – vorbiţi de  dreapta şi semnalizaţi la stânga!

GL.mr.r. prof.univ.dr. Petrişor Mandu

joi, 30 octombrie 2014

MESAJ CĂTRE UN ELECTORAT MANIPULAT, FĂRÂMIŢAT, PRĂDUIT ŞI MINŢIT




Intervenţia subsemnatului este generată de predispoziţia edilului braşovean „de a da cezarului” mai multă zestre istorică naţională, decât merită. Priviţi şi vă minunaţi români de acest afiş electoral (numai partea stângă a imaginii; partea dreaptă este reacţia de răspuns a subsemnatului) ! 


Fără să umbresc cu nimic meritul edilului în sistematizarea şi asfaltarea bulevardelor largi ale Braşovului, construite de regimul comunist, încerc să-i furnizez dumnealui şi electoratului său portocaliu, câteva informaţii de natură istorică.
După sacrificiul martir al lui Tudor Vladimirescu (1821), Revoluţia din 1848, Războiul Crimeei (1853-1856), în Principate s-au constituit două tabere politice, cu obiective opuse, unioniste (liberalii) şi antiunioniste (conservatorii). Cu susţinerea puternică a Franţei, liberalii (unioniştii) au adus la putere, pe Alexandru Ioan Cuza. In timpul scurtei sale domnii 1859 -1866, românul Cuza a făcut pentru români următoarele: a creat statul Român modern cu numele de România (1861) recunoscut de Marile Puteri, sub protecţia lui Napoleon al III-lea al Franţei; a stabilit capitala la Bucureşti, ţara având un singur Guvern şi o singură Adunare; a organizat şi modernizat arhivele statului, poşta română, sistemul sanitar, sistemul de statistică şi evidenţa populaţiei; reforma - secularizarea averilor mânăstireşti (1861); a iniţiat o noua constituţie şi o nouă lege electorală, a dizolvat adunarea Legiuitoare, s-a trecut la sistemul parlamentar bicameral; s-a conceput codul penal şi codul civil; s-a dat Legea Instrucţiunilor publice (1864); a fost organizat sistemul instanţelor judecătoreşti; au luat fiinţă universităţile din Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864); s-a declanşat reforma fiscală precum şi  reforma agrară (legea rurală din 1864); legea organizării administrative (1864), a modernizat, sub toate aspectele, armata. În 1864 Cuza a reuşit să implementeze alte câteva reforme în favoarea celor mulţi. Reformele sunau ca ameninţare asupra claselor îmbogăţite pe spinarea ţărănimii şi, ca drept reacţie, s-a constituit paradoxala şi smintita “monstruoasă coaliţie” care , obsedată de interesle şi influenţele externe, printr-o “lovitură de stat”, îl sileşte pe Cuza să abdice de la tron, pe 11 februarie 1866. Noua locotenenţă domnească alcătuită din liberali extremişti şi conservatori a adus pe tronul României pe principele german Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, uns drept rege, la 10 mai, 1881. Se poate concluziona domnule edil că, în cei 148 de ani, marile alianţe de dreapta s-au format nu pentru ceva, ci împotriva cuiva, iar politica românească a fost dominată de sciziuni şi fuziuni paradoxale (de toată jena). Dinastia regală a luat sfârşit, pentru totdeauna, în 1947. Din aceste considerente, sintagma folosită ”neamţul a clădit România modernă”, utilizată în afişul electoral, trebuie uşor modificată astfel: “neamţul a profitat de proiectul României moderne conceput şi declanşat de românul CUZA”. Neamţul a devenit, în scurt timp cel mai mare boier, a domnit peste o populaţie crunt exploatată din interior şi compusă, în cvasitotalitate, din ţărani analfabeţi, a imprimat sistemului politic electoral un caracter trucat, formal şi nedemocratic. Regimul său a fost lovit de două răscoale (1888 şi 1907), ca urmare a unei exploatări primitive efectuate de către coroană, clasa feudală (boierească) asociată acesteia, precum şi de spolierea sistematică a românilor, de către afaceriştii străini, extrem de activi, în sectorul agricol. Răscoalele au fost reprimate sângeros soldându-se cu 10.000 de victime. Aceşti ţărani au câştigat la Plevna, Rahova şi Vidin, în 1877 – 1878, independenţa României, iar când au trecut Dunărea , pe timpul celui de-al doilea război balcanic (1913) şi au ocupat Cadrilaterul, au constatat că, vecinii lor bulgarii, trăiesc mai decent şi prosper fără feudalismul şi exploatarea primitivă a sitemului autocrat, feudalo-monarhic.  În ce priveşte laurii Independenţei, căutaţi adevărul pornind de la izvoarele româneşti, vitejia ţăranilor luptători, dorinţa de libertate a românilor, conjunctura favorabilă generată de războaiele  franco – prusac (1870-1871) şi cel ruso – turc (1877-1878), tratatele de la San Stefano (3 martie 1878) şi Congresul de la Berlin (1878). Să reţineţi faptul că, în urma acestui Congres, Imperiul Rus a anexat sudul Basarabiei, România fiind extrem de dezamăgită de prevederile Tratatului (mai ales de art.19 care îi leza integritatea teritorială). Mai constataţi că, în 1878, după Pacea de la San Stefano şi-au câştigat independenţa şi alte state ce nu erau conduse de un principe, neapărat, neamţ: Serbia, Muntenegru, şi apoi,  Bulgaria. Nu puneţi în cârca dinastiei regale actul de independenţă şi modernizarea statului Român, este prea mult! Eventual, demascaţi Diktatul de la Viena, spolierea resurselor energetice al României, de către maşinăria germană de război şi incapacitatea dinastiei regale de a proteja diplomatic, naţiunea şi armata în vara anului 1944. Reveniţi cu picioarele pe pământ şi rămâneţi la convingerea că „Măria Sa”, poporul român şi armata sa au construit, consolidat şi apărat statul modern – România.

Puterea trebuie câştigată cu orice preţ. Acesta este motivul principal pentru care, experţii propagandişti ai partidelor ştiu exact care sunt butoanele noastre sensibile, pe care trebuie să apese, pentru a deveni supuşi total, capabili să „înghiţim fără să mestecăm” pastilele electorale portocalii. Oare nu era mai sănătos , ca la berar să se cânte muzică populară autohtonă , insoţită de aburul micilor şi al pastramei de oaie românească? În ce priveşte afişul bizar, aruncat prin ricoşet electoral (cu mantă) pe zidul campusului universitar de stat, constat că braşovenii continuă să accepte atât de uşor minciuna. În Braşov, sunt înmatriculate peste 73.000 de autoturisme, alte zeci de mii de  curse, autocare, microbuze, troleibuze, maşini speciale, tiruri etc, pentru care cetăţenii  plătesc impozite şi unele taxe aferente pentru parcare, atât în reşedinţe, cât şi în parcările publice, amenajate. Prin urmare, trebuie mulţumit cetăţenilor, pentru efortul depus în reabilitarea drumurilor.


Imaginea de mai sus demonstrază ce mult apreciază „suspendatul” din Consiliul Judeţean Braşov, Aristolel Căncescu  şi echipa sa, societatea civilă. Am constituit , cu mare greutate, la Braşov, Filiala 1 a SCMD (sindicatul militarilor în rezervă) şi Asociaţia Pentru Respectarea Democraţiei ”Octavian Paler”. Prin grija unui distins preşedinte de Federaţie Sindicală, ataşat sincer la cauza noastră, a militarilor în rezervă, am obţinut prin contract, o cameră, complet deteriorată, care, prin cheltuiala proprie am reparat-o şi am amenajat-o drept, sediu. Am fost invitat la „suspendatul” respectiv şi mi s-a dat un ultimatum de a elibera ”amiabil”, camera. Drept argumentaţie, a invocat lipsa spaţiilor pentru desfăşurarea unor şedinţe cu colaboratorii săi. A doua zi, spaţiul a fost ocupat de „ONG”-ul politic concubin. Aşa da, atitudine civică! Sper să aibă timp suficient să mediteze la câte minciuni a pus pe masa electoratului în interminabilele mandate, iar corpul de Control al Primului Ministru să verifice fundamentarea eficienţei economice a pistei de beton, aruncată drept „praf în ochii cetăţenilor”.

Iubesc Braşovul şi oamenii săi. Este un oraş cu o infrastructură modernizată, curat şi atrăgător. Departe de a conferi siguranţa locului de muncă, este sufocat de o centură de entităţi economice comerciale, ce încurajează consumul şi extrag, din buzunarele cetăţenilor, rezultatele muncii, adică, banii. În marea lor majoritate aceşti bani merg „afară”. Centura de consum cu capital străin, creează peste tot în lume stare de dependenţă.  În lipsa unei centuri de protecţie , productivă, în următorii 10 ani, se vor produce dezechilibre majore. Tinerii vor munci în străinătate, iar  familiile şi vârstnicii vor consuma ce au câştigat, aici. În epoca socialistă, faţadele stradale ale instiuţiilor, erau vopsite proaspăt, iar în spate, era ascunsă mizeria şi dezordinea socială. Această bunăstare şi prosperitate de faţadă a condus pe români , pe „cele mai înalte culmi” ale ....disperării ( nu ale bunăstării). Se întâmplă şi la Braşov sub conducerea portocalie, dar cetăţenii sunt mulţumiţi. Sunt mulţumiţi de spitale, de şcoli şi universităţi, de siguranţă şi ordine publică, de evaziunea fiscală, de multitudinea locurilor de muncă vacante, de atitudinea şi comportamentul etic al patronilor, de serviciile publice şi fiscalitate, de şpăgarii cu tentă penală identificaţi de DNA şi de multe alte rele ce vor fi demascate şi sancţionate de către instituţiile statului de drept.

Stimaţi camarazi,
   În Braşov am simţit permanent şi „life” guvernarea „de dreapta”. Victoria zdrobitoare a USL din 2012, mi-a redat speranţa că va fi stopat definitiv, abuzul murdar şi nesimţit creat de curentul pe-de-list împotriva noastră. Ne-am regrupat în raioane civice de apărare a demnităţii şi am creat SCMD. Oricât am încerca, nu putem nega cei doi ani de guvernare USL (spun USL pentru că Tăriceanu reprezintă şi va reprezenta PNL). În aceşti ultimi doi ani s-a vorbit şi s-a făcut ceva, pentru români. Opţiunea mea pentru votul preşedintelui României are un temei raţional. Ca simplu cetăţean, punctul meu de vedere îl găsiţi pe petrisormandu.wordpress.com .
 gl.mr.r. prof.univ.dr. Petrişor Mandu


marți, 21 octombrie 2014

DEGRINGOLADA ELECTORALĂ - DIRIJATĂ






1. „Pledoarie” pentru „homo Ludens” sau „omul  Tabletă”


Ce istorie zbuciumată au avut românii între 1915-1920!  Iată, a venit rândul secolului XXI pentru a testa capacitatea naţională de reconstrucţie a statului român în parametri stabiliţi de proiectul integrării treptate şi totale. Pentru că între  2015 şi 2020, se vor derula şi finaliza toate acţiunile majore  şi definitorii ale proiectului european , de progres, sau regres. Pentru că, în acest segment temporal cartea viitorului neamului românesc va fi editată prin „noi înşine”. Adică, „precum vom vota aşa vom culege”. Vom îndeplini dezideratul solidarizării umane sau, vom trăi într-o democraţie poliformă marcată de refuzul valorilor şi a separaţiilor puterilor în stat, inadecvată unei vieţi sociale constructive şi liniştite. Vom asista neputincioşi cum atâtea apetituri străine vor secătui lacom şi ameninţător rezervele de apă, energie şi hrană ale românilor sub îngăduinţa smintită a politicienilor. Regenerarea noastră statală, instituţională,  şi morală, precum şi menţinerea identităţii noastre culturale specifice se va dovedi un proces tot mai anevoios în condiţiile  subordonării unei "religii economice globale".  Deşi am importat modele vestice de organizare comunitară eficientă, nu am reuşit  în 24 de ani, să realizăm îmbogăţirea spirituală a românilor prin contacte umane bazate pe încredere , încurajare, stimă şi preţuire reciprocă. Se pare că, nu am înţeles nici acum  rolul celor două premise logice sub care supravieţuieşe economia de piaţă, cea de cooperare socială , culturală şi economică şi cea concurenţială. Identificăm discrepanţe serioase între tendinţele comunitare şi globaliste ale occidentului şi cele extremist liberale ale României. Ce poţi spune atunci când, un guvern extremist, „democrat- liberal” ia măsuri pentru tăierea pensiilor şi salariilor săracilor şi protejează bogăţia mafioţilor? Când administraţia prezidenţială şi guvernele extremist – liberale  au schimbat sensul pozitiv al mişcării sociale şi în loc de armonie, de consolidare şi promovare a valorilor umaniste de bază s-a urmărit realizarea unui „homo ludens”. Un om  mulţumit pentru că, este alimentat continuu cu „pâine şi circ” adică hrană ieftină şi distracţie de doi bani. Un om care este gata să-şi arvuneze destinul în schimbul participării  la un grătar, la un meci, la un suc, la o bârfă. Un om care îşi gâdilă continuu urechile cu produsele ieftine ale industriei de divertisment (singura cu profit excedentar), ştiri de scandal, găselniţe penibile şi promovează pe scena celebrităţii, tipologii şi modele umane superficiale, actori, cântăreţi, comedianţi, sportivi, vrăjitoare şi interlopi.  În concluzie Homo Ludens „omul care se joacă, se distrează”, nu mai este preocupat de sensul pozitiv al mişcării sociale, de proiectele de ţară pe termen mediu, de marile teme ale integrării, regionalizării şi federalizării, de redistribuirea logică şi etică a rezultatelor muncii, acest tip de om trăieşte cu capul introdus în tabletă şi caută divertismentul şi distracţia. Divertismentul şi distracţia au ocupat şi spaţiile instituţiilor educaţionale în care avalanşa de informaţii, slab structurate şi cu mari carenţe juridice, logico-metodologice şi pedagogice nu este capabilă să  dezvolte conştiinţe şi caractere constructive.



2. Pleacă unul, vine altul, ţara zace în dezastru

De vină a fost POLITICA! Dumnezeu ne-a atribuit un "Colţ de Rai” pe această Planetă, mică şi singulară în Univers, unde noi, românii, ar trebui „să fim în veci stăpâni”! În mod natural, creştin şi din respect faţă de noi, acest „Colţ de Rai” ar trebui păstrat şi consolidat printr-o gândire morală de excepţie, corelată cu o gândire politică lucidă, patriotică, definitorie pentru etica şi virtuţile morale ale românilor. În ultimii 24 de ani , oamenii cu responsabilităţi în viaţa românilor nu au fost judecaţi cu asprime şi sancţionaţi pentru dezinteres, lipsă de devotament, egoism şi rea credinţă, încălcări grosolane ale prevederilor legale, înstrăinarea frauduloasă a bogăţiilor statului, sfidarea responsabilităţilor comunitare şi sociale în numele unui individualism anarhic, primitiv şi agresiv. O gaşcă de politicieni, în numele lăcomiei suverane, şi-a rotit, din patru în patru ani, personajele caricaturale ce au sfidat comunitatea şi a urmat drumul furăciunii  dictat de liderii curentelor extremist liberale şi susţinut de mass-media (surse de poluare şi dezintegrare morală). Aceeaşi gaşcă a creat blocaje şi distorsiuni intenţionate în comunicarea instituţională şi interumană, a afectat structurile de putere ale statului, a generat falimentările rapide, metodele de concurenţă neloială, practicile de  dumping şi munca la negru, dezvoltarea sclavajului şi altele. În gaşca politică, fluidă şi coruptă, eticul a fost sugrumat. Toate elementele definitorii ale statului , forma de guvernământ, structura statului şi, mai ales, regimul politic nu au slujit, în totalitate, interesele cetăţenilor. Într-o lume care se schimbă cu rapiditate, în care este nevoie de conştiinţe intuitive şi păstrătoare de valori naţionale, ne-am pierdut cu totul şi am acceptat, atât de uşor, un dezastru naţional dirijat.

Ei sunt vinovaţii, dar noi unde am fost?



3. „Repetenţi” la capitolul „implicare”

Toată structura şi ideile acestei analize pleacă de la un VIS. Din 2009 şi până în 2012, am încercat să comunic cu structurile de putere ale regimului Băsescu prin petiţii, memorii şi scrisori deschise. Rezultatul acestora m-a convins de faptul că, relaţiile dintre cetăţeni şi structurile de putere ale statului au fost de tip dictatorial. Am visat că sunt convocat la Administraţia Prezidenţială şi domnul Preşedinte mi-a solicitat două argumente prin care să arăt că regimul Băsescu a fost unul opresiv. Iată ce argumente am prezentat: 1. Care este logica juridică a  recunoaşterii gradului meu de general pe durata  suspendării pensiei, între 2010 – 2011, în condiţiile în care pensia era fundamentată pe solda de funcţie şi cea de grad? Domnul preşedinte mi-a răspuns ilogic, „aşa prevede legea”!

 2. Care este logica patriotică a regimului Băsescu de  întărire a  suveranităţii statului în situaţie de criză când, prin tăierile salariale cu 40%  direcţionate numai spre cei care formau pilonii  de susţinere a suveranităţii ( armata, poliţia, serviciile, învăţământul, sănătatea, cultura, cercetarea, administraţia, diplomaţia), a lovit  iresponsabil, temelia suveranităţii? Răspunsul a fost „aşa prevede legea”. Concluzia subsemnatului a fost” : „Când legile care reglementează raporturile dintre cetăţeni şi structurile de putere ale statului sunt dictatoriale şi abuzive, regimul este dictatorial şi opresiv”. El este vinovat, dar noi unde am fost?

Apropiatele alegeri prezidenţiale vor juca cartea viitorului naţiunii române. Pentru a fi şi deposedaţi material şi dezinteresaţi atitudinal de   acest „Colţ de Rai", scenariul după care se derulează actuala campanie prezidenţială creează o degringoladă comportamentală, precum  stări de „consternare şi perplexitate” atât pentru comentatorii schismatici şi duplicitari,  rupţi de conştiinţa morală şi etică a românilor, cât şi pentru electorat.

Degringolada este produsă de  actorii electorali, partidele, prin vectorii de putere, candidaţii şi detaşamentele de propagandă formate din moderatori, lucrători în presă, şi trimişii speciali ai partidelor.  La modul general, detaşamentele cuprind activişti de partid „acoperiţi” sau „descoperiţi”, ale căror principii, valori şi virtuţi morale sunt proiectate pe sticlă în funcţie de raportul dintre „cerere - ofertă”. Nefiind sincronizate nici cu ştiinţa politicii şi nici cu morala, emanaţiile verbale asincrone sunt încărcate cu răutate, violenţă şi  incultură, şi încearcă să ne convingă de faptul că într-o societate concurenţială, sentimentul dominant al românilor trebuie să fie dezbinarea. Am trăit cu convingerea că, noi cei din rezervă, am putea alcătui structuri civice cu rol executiv, de implicare în susţinerea pilonilor de rezistenţă ai statului. Se pare însă, că economia de piaţă cu  „mâna ei invizibilă” (banii şi concurenţa) mi-a spulberat definitiv, această convingere. Pentru a fi recunoscut de structurile de putere, SCMD trebuia să aibă peste 100.000 de membri. Un asemenea SCMD era îndreptăţit să organizeze pe timpul campaniei electorale, în sala Parlamentului, Conferinţa Naţională cu tema "Profilul Preşedintelui şi Orientările strategice Naţionale pentru 2015-2020".  Numai într-o asemenea ipostază, SCMD, devenea în regim de urgenţă, „ONG de utilitate publică”. Dar, la primul gong al sunetului avantajos al banului, SCMD  a dispărut, întocmai cum a apărut. Am rămas  circa 1000 de oameni structuraţi, dispersaţi şi asmuţiţi în 100 de "bisericuţe doctrinare". Fiecare bisericuţă are "liderul său spiritual". Implicarea în problemele , la care m-am referit, rămâne astfel, una simbolică şi fără perspectivă. Am hotărât să nu participăm la CNR - Alba Iulia, pentru că, anticipam deziluzia camarazilor din Zona de Vest prin sintagma ”De ce ne-am mai adunat la Alba Iulia pe banii sindicatului? Pentru eternalizarea actualei conduceri a SCMD!  Deşi am hotărât, în unanimitate, că nu participă la CNR niciun membru din biroul operativ al filialei, pe lista participanţilor a apărul numele domnului Blendică, nominalizat în mod K...(mi-e jenă să reamintesc organul sovietic), pentru uzurparea autorităţii filialei. Aşa metode, aşa sindicat. Şi vă mai întrebaţi, de ce ni se întâmplă nouă românilor toate aceste belele? Aveţi grijă ce votaţi, să nu „schimbăm”şansele românilor cu 360 de grade şi să continuăm împreună, degringolada naţională! O degringoladă dirijată ce are drept scop: menţinerea unei societăţii polarizate, schizoide, repezite şi agresive, în care vulgaritatea, aroganţa, grandomania sunt fără limite, natura şi resursele românilor sunt incendiate, braconate şi furate, în care demnitatea personalităţii umane stă în consistenţa portofelului şi numărul de plecăciuni, în care, munca şi stresul te costă sănătatea şi viaţa personală, sus-puşii practică „mulsul” de bani de la stat şi din fondurile europene, în timp ce nevinovaţii plătesc în locul vinovaţilor. Rotind şansele românilor cu 360 de grade vom continua să trăim într-un SRL în loc de ţară şi, întreţinuţi de sărăcie, doborâţi de oboseală, vom alege visele consumiste în locul valorilor naţionale. Înainte să mergem la vot vă sfătuiesc să-i întrebăm şi pe EI! EI VĂ VOR REAMINTI O STRATEGIE ELECTORALĂ A POPORULUI ROMÂN, PENTRU POPORUL ROMÂN!






Voi reveni, cu argumente ce definesc profilul de risc prezidenţial şi care fundamentează opţiunea mea electorală în această etapă, dacă nu va fi posibil  aici, atunci pe petrisormandu.wordpress.com



Gl mr.r. prof.univ.dr. Petrişor Mandu

sâmbătă, 4 octombrie 2014

COMUNICATUL NR.93



COMUNICATUL NR.93
AL BIROULUI OPERATIV AL S.C.M.D.  FILIALA 1 BRAŞOV

Întrunit în Şedinţă, în data de 04.10. 2014, ora 10.00, la sediul Federaţiei Sindicale “Înfrăţirea” din Braşov, Biroul Operativ al Filialei 1 Braşov, la care au fost prezenţi toţi membri, a hotărât , în unanimitate, următoarele:

1. Neparticiparea niciunui reprezentant al Filialei 1 Braşov , la  Consiliul Naţional al Reprezentanţilor, al S.C.M.D. ce va avea loc la Alba Iulia, în zilele de 17 şi 18 octombrie, anul curent;

2. Adoptarea unei atitudini de pasivitate, neimplicare, a membrilor Biroului  Operativ al Filialei, în activităţile viitoare ale SCMD, până la 31.01.2015, dată la care, în funcţie de numărul de membri, Filiala va avea o nouă conducere, va deveni  nefuncţională sau va fi desfiinţată prin decizia BOC (pentru a nu se înţelege altceva, menţionăm Biroul Operativ Central, al SCMD).


Această Hotărâre a  Biroului Operativ al Filialei 1 Braşov a fost determinată de următoarele evenimente şi atitudini manifestate în interiorul SCMD, astfel:

a.    Nu  aderăm, în niciun fel, la strategia de a formula şi practica instrumentul ultimatumului, la adresa partidelor politice;
b.    Nu aderăm şi nici nu acceptăm discordia produsă între Filiale , limbajele “camaradereşti” practicate, intenţiile răuvoitoare mascate cu naivitate, publicate atât pe Blogul central cât şi pe cele ale anumitor Filiale ale SCMD;
c.      Suntem dezinformaţi asupra situaţiei reale a filialelor funcţionale din SCMD. Am înţeles că sunt 17 desfiinţate iar alte câteva zeci, nefuncţionale. Noi apreciem că, singurul motiv pentru convocarea CNR este analiza situaţiei critice numerice şi atitudinale a membrilor SCMD şi, în consecinţă aprobarea unei strategii de reconstrucţie sindicală. Situaţia numerică absurdă în care ne găsim în prezent, nu ne mai permite o funcţionare normală şi legală;
d.    Noi apreciem că, singurul interes pentru care ne-am solidarizat în SCMD a fost recâştigarea pensiei militare anterioare iar “fluturarea” unor principii de etică şi camaraderie, a devenit tot mai penibilă;
e.  Apreciem că în SCMD, interesul egoist  individual şi de grup anulează interesul general sindical, produc o confuzie generală şi o stare patologică de interese divergente;
f.           Nu acceptăm ca singurul responsabil pentru această situaţie critică să fie BOC (Biroul Operativ Central al SCMD) şi preşedintele Dogaru Mircea, iar miile de membri care au abandonat SCMD, precum şi unii lideri programaţi să destructureze SCMD să fie exoneraţi de această responsabilitate;
g.      Apreciem că, ne confruntăm cu o gravă lipsă de maturitate socială şi morală iar lupta şi acuzele absurde între indivizii vocali ai SCMD, copiază întocmai scena politică coruptă şi incapabilă de reconstrucţie naţională;
h.    Noi apreciem că, atât poziţionarea CNR în timpul campaniei prezidenţiale cât şi pichetarea sediului PSD într-o asemenea etapă, este o eroare tactică,  ce poate fi interpretată ca o implicare în campania electorală.

Hotărârea adoptată azi 04.10.2014, este semnată de următorii: 
PS. TOATE ACŢIUNILE ŞI EDITORIALELE VOR FI PUBLICATE PE: petrisormandu.wordpress.com